luni, 29 aprilie 2013

Liniste

Azi m-am incarcat cu liniste,
indiferent unde ma aflam,
nu conta cat zgomot era in jurul meu,
in mine picura linistea.

Un val protector ma separa de zgomot,
doar ce-mi placea ajungea la urechile mele,
doar ce-mi convenea puteam pricepe,
la restul frazelor raspundeam inconsistent.

In noapte am racnit mut de dureri ciudate,
dimineata am trudit pana la epuizare,
la pranz ploaia mi-a spalat lacrimile,
iar acum ascult linistea, cu incantare.

Valul care ma protejeaza acum de zgomote,
e ingerul care tocmai a plecat pe cai necunoscute,
ii simt insingurarea, ii ating melancolia,
si mai ales, ii aud linistea...

duminică, 7 aprilie 2013

Dispret

Iubitul meu ma dispretuieste,
nu de azi, nu de ieri, ci dintotdeauna,
desi ma enerveaza, cu greu, m-am obisnuit,
ca acela care spune ca ma iubeste, sa-si bata joc de mine.

Pentru el, pare foarte necesar, sa ma dispretuiasca,
la inceput nu intelegeam de ce, si ma necajeam,
acum observ ca, si eu procedez la fel,
imi bat joc de dragostea lui din rasputeri...

Cred ca este o metoda de autoaparare,
"daca tu nu ma vrei, eu nici atat",
de suparare, ne razbunam aiurea,
exact pe cei carora le pasa, un pic, de noi.

Candva credeam ca e sexul vinovat,
dorinta de subordonare apare dupa prima atingere,
pentru a stabili ierarhiile,
pentru a fi plasat(a) la locul rezervat de secole.

Acum stiu ca nu depinde de sex,
lupta incepe din prima secunda,
unde sunt doi oameni, unul simte nevoia sa fie "alfa",
altfel nu poate accepta apropierea.

M-am saturat de lupta,
m-am plictisit de oameni deja adjudecati,
care continua sa flirteze,
fara a putea preciza de ce...

Nici barbatii singuri nu sunt mai atractivi,
daca sunt flacai dintotdeauna, nu au ganduri serioase,
daca sunt vaduvi, sau divortati, te compara non-stop,
cu fostele neveste.

E placut sa flirtez,
este naucitor sa ma simt iubita,
dar cand apare dispretul,
iubesc de la distanta si imi vad de drum.

 

sâmbătă, 6 aprilie 2013

De-as putea

De-as putea canta precum o ciocarlie, la fel de guresa pe pamant sau in zbor
De-as putea zbura precum un soim, neinfricat, veloce, agresiv, surprinzator,
De-as putea tace precum un munte, masiv, static, secular, semet, ametitor,
De-as putea sopti ca o apa, invaluitor, umed, nesfarsit, absorbitor,
De-as putea inota precum un delfin, vesel, sprinten, plutind, sarind,
De-as putea alerga precum o caprioara, gratios, elegant, usor, sarind,
De-as putea sapa precum o cartita, priceput, neobosit, orientat, musuroind,
De-as putea munci precum o furnica, de-as putea filtra precum o albina,
De-as putea undui precum un sarpe, de-as putea mirosi precum o floare...

Atunci nu as mai fi eu, un om printre oameni,
Nici prea scunda, nici prea inalta,
Nici prea grasa, nici prea slaba,
Nici prea blonda, nici bruneta,
Nici prea blanda, nici artagoasa,
Nici puternica, nici prea slaba,
Nici inteligenta, nici prea proasta.

Admir maiestria castorului de a construi, dar nu traiesc intre pamant si apa,
Admir loialitatea cainelui, dar nu pot manca doar starvuri bolnave,
Admir unitatea stolului dar nu am puterea de a migra la comanda,
Admir discretia bufnitei dar nu pot trai numai noaptea.

Sunt un om oarecare, si traiesc asa cum pot, cu mine insami.


joi, 4 aprilie 2013

Lumi paralele

Mereu am trait in lumi paralele,
la cresa deprimanta, acasa venind doar in vizita, duminica,
la gradinita vesela, de unde plecam, pentru a dormi, seara,
la scoala aglomerata cu ore intensive si pauze scurte,
alternand cu linistea orei de lectura, dimineata.
In liceu, intre lumile mele s-a cascat o prapastie,
greu de observat dar in care puteam aluneca fara voie,
pentru ca nu mai era doar o diferenta de atmosfera, fizica,
erau deja mentalitati diferite, sociale, politice, economice, filosofice.

In studentie, lumile paralele se schimbau mult mai des,
intelesul cuvintelor nu mai era acelasi de la o ora la alta,
a invata sau a sti pareau cuvinte importante, dar,
ele ascundeau discret pe a avea... bani sau relatii.

Am trecut brusc din lumea elevului in lumea profesorului,
am fost patron si angajat, maturator si contabil, vanzator si merceolog,
in acelasi timp si cu acelasi entuziasm.
Am fost mama fara a-mi dori sa fiu sotie,
la inceput prea aproape, apoi prea departe de fiul meu.
De aceea, cand nu-mi place o lume, ma imaginez in alta, cea favorita,
astfel pot zambi oricui, la orice ora, fara a trebui sa mint.

E un autism controlat care imi ofera protectie si echilibru.


sâmbătă, 30 martie 2013

Clipa de fericire

Sunt atat de usoara incat m-am ridicat in aer,
eliberata de povara greselii,
pentru ca am fost iertata.
Nu merit inca iertarea, dar ma bucur nespus de atingerea ei.

Am gresit din nesiguranta,
stiu ca nu trebuia sa o fac,
am sperat sa pot uita.
Orgoliul mi-a dictat sa sterg tot,
dar sufletul meu s-a razvratit,
mai puternic decat alta data,
sigur de importanta sentimentelor mele.

Acum plutesc asemeni unui bebelus,
incantat de lumea pe care o descopera,
tot mai colorata, tot mai plina de simboluri,
cu fiecare ora, cu fiecare zi.
Desi nu pot sa ma ridic, vreau in picioare,
desi nu stiu inca vorbi, ganguresc nonstop,
chiar daca nu stiu sa cer, pot sa plang,
chiar daca nu stiu multumi, pot sa rad,
pot face orice pentru ca sunt un mic escroc sentimental.

Dor

De la un timp, te caut disperata:
In inaltul cerului nu se zareste nimic,
dar este vant puternic si poate te adapostesti;
In adancimile marii este intuneric,
si ochii mei nu recunosc forma ta atat de draga;
Printre copacii padurilor intreb de tine,
nimeni nu iti sopteste prezenta vreodata;
Nici in furnicarul marilor orase nu esti de gasit,
desi te caut cu multa rabdare.

Trebuia sa inteleg mai din timp: nu caut corect,
tu iubitule, esti ascuns adanc in sufletul meu,
nu te pot gasi afara pentru ca tu esti inauntru,
in mintea mea dornica mereu de o noua cautare.

Crezand ca esti un vultur, am planat alaturi de tine,
visandu-te un delfin unduios, te-am urmat taind valurile,
pascand iarba frageda, ma inchipuiam caprioara cerbului meu,
gandind, te banuiam dragostea mea profund umana,
dansand impreuna cu gazele, muncind alaturi de albine,
te-am inchipuit departe, desi te simteam aproape,
iubind, in sfarsit te-am gasit, Domnul meu.

Caisul iubit


Prunus armeniaca

As planta un cais in gradina sufletului meu,
sa-l pot mangaia, cand sunt ratacita,
sa ma infasor in parfumul sau, cand sunt necajita,
sa-i gust fructele perfecte, sa pot fi fericita.

Ar fi insula mea inmiresmata, linistita, ideala,
unde as putea fi eu insami fara sa ma tem.
Umbra mi-ar proteja pielea prea alba,
fara a elimina soarele din preajma mea.
Frunzele mi-ar oxigena si mi-ar parfuma aerul,
fara pretentii financiare.
Fructele mi-ar bucura ochii cu optimismul lor ideal,
mi-ar gadila papilele cu aroma delicata,
si mi le-ar alinta cu gustul dulce-acrisor.

Nu pot, pentru ca-mi doresc un copac perfect,
iar pamantul gradinii mele este cam arid pentru el.
As putea sa plantez un cais oarecare,
Si sa-l ingrijesc cu dragoste, pana ajunge in echilibru cu sufletul meu.
Nu stiu insa daca eforturile mele de a-l transforma,
vor fi benefice pentru sufletul acelui pom,
caci paradisul meu ar putea fi iadul sau.