duminică, 7 aprilie 2013

Dispret

Iubitul meu ma dispretuieste,
nu de azi, nu de ieri, ci dintotdeauna,
desi ma enerveaza, cu greu, m-am obisnuit,
ca acela care spune ca ma iubeste, sa-si bata joc de mine.

Pentru el, pare foarte necesar, sa ma dispretuiasca,
la inceput nu intelegeam de ce, si ma necajeam,
acum observ ca, si eu procedez la fel,
imi bat joc de dragostea lui din rasputeri...

Cred ca este o metoda de autoaparare,
"daca tu nu ma vrei, eu nici atat",
de suparare, ne razbunam aiurea,
exact pe cei carora le pasa, un pic, de noi.

Candva credeam ca e sexul vinovat,
dorinta de subordonare apare dupa prima atingere,
pentru a stabili ierarhiile,
pentru a fi plasat(a) la locul rezervat de secole.

Acum stiu ca nu depinde de sex,
lupta incepe din prima secunda,
unde sunt doi oameni, unul simte nevoia sa fie "alfa",
altfel nu poate accepta apropierea.

M-am saturat de lupta,
m-am plictisit de oameni deja adjudecati,
care continua sa flirteze,
fara a putea preciza de ce...

Nici barbatii singuri nu sunt mai atractivi,
daca sunt flacai dintotdeauna, nu au ganduri serioase,
daca sunt vaduvi, sau divortati, te compara non-stop,
cu fostele neveste.

E placut sa flirtez,
este naucitor sa ma simt iubita,
dar cand apare dispretul,
iubesc de la distanta si imi vad de drum.

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu